ROMINA - OTAN-UL ameninta securitatea noastra
de la Gabriel Galice, Daniele Ganser, Hans vo Sponek
Si vis pacem, cole iusticiam
(Daca
vrei pace, cultiva justitia)
Devisa
l’OIT
(Organizatia
internationala a muncii)
OTAN-ul aduna în masa, trupe si arme, în fata scarilor Rusiei. Noi vrem sa exprimam nelinistea noastra, în fata propagandei care
deformeaza realitatea amenintarilor care ameninta pacea. Aceasta propaganda
vicleana, fabrica dusmani imaginari pentru a justifica exagerarea cheltuielilor
militare, a cuceririlor de teritorii sau de «parti ale pietei», însusirile de
control de aprovizionare energetica, si pentru a rugini democratia.
Nu, Rusia, nu este agresorul, si nici nu ameninta Tarile Baltice, Polonia
sau Suedia. La implozia URSS-ului, si al Pactului de la Varsovia, gafa
strategica a Statelor Unite, si al aliatilor ei, a fost de a nu reface
arhitectura internationala de securitate. Uitata Carta de la Paris (1990) care
promitea pacea Europei! În cartea sa «Marele joc de sah – America si restul
lumii», Zbigniev Brzezinski punea în 1997 întrebarea, pentru a sti daca trebuia
sa integreze Rusia în OTAN si în UE. El termina prin a privilegia securitatea
tactica, asupra pacii strategice, nu însa fara a prevedea ca acest lucru avea
sa declanseze reactiuni ruse. El preconiza, integrarea Ucrainei, unul din cele cinci «pivoturi
geopolitice» ale Eurasiei, în OTAN si în UE. În 2010, Charles A. Kupchan,
profesor la Georgetown University, propunea sa integreze Rusii în OTAN.
1 – Uitînd
promisiunea SUA facuta Rusilor, cu ocazia reunificarii germane, de a nu extinde
OTAN-ul catre Est, Occidentalii nu au încetat de a împinge, de a încercui si de
a umili liderii rusi succesivi. Orice am gîndi despre regimul rus, principalul
defect al lui Vladimir Putin ( si al multor tari din lume), în fata ochilor
Occidentalilor, este de a înceta sa consimta la vointele de hegemonie
occidentale.
Dupa razboiul ilegal din Irak, cresterea numarului de tari membre ale
OTAN-ului si expansiunea totala a zonei sale de actiune, rasturnarea regimului
lui Kadhafi în Libia, apoi lovitura de Stat în Ucraina, au fost liniile rosii
care au declansat ripostarile ruse si chineze, constituind deja Organizatia de
cooperare de la Shanghai (OCS), dupa prima înlargire a OTAN-ului. A fost nevoie
de operatiunile din Libia si Ucraina, si sprijinul Occidentului (din 2006,
conform Time Magazine din 19/12/06) pentru «rebelii» determinati sa rastoarne
regimul sirian, pentru ca Rusii sa sustina autonomia Crimeii, si interventia
militara din Siria.
În timp ce sa dovedit ca CIA, a supravegheat alegerile prezidentiale
franceze din 2012, ca NSA, spioneaza peste tot, companii, organizatii si
particulari, moda este de a imputa liderilor rusi, un amestec direct în
alegerile americane, franceze, germane.
Tarile europene îsi întaresc alinierea lor pe politica externa SUA,
embargo inclusiv împotriva Rusiei. Presedintele Fracez François Hollande
complecteaza reintegrarea Frantei în comandamentul militar al OTAN-ului,
început de Nicolas Sarkozy.
Si tarile neutre? Suedia, restabileste servicul militar obligatoriu, în
momentul difuzarii asupra Artei, a unui reportaj intitulat «Razboiul rece în
Marele Nord».
2 – Statul major suedez a efectuat o data, manevre în mod concertat cu
OTAN-ul si Statele Unite, acestea fara stirea lui Olof Palme, care preconiza
destinderea cu Moscova … si care a murit asasinat. Adeziunea Suediei la Asocierea pentru Pace (sau
PpP), a OTAN-ului, valoreaza ea, neutralitatea? Daniele Ganser, citeaza vechiul
ministru american al Apararii, William Perry: «Diferenta între adeziunea la
OTAN si la PpP, este mai subtire ca o foaie de hîrtie.»
3 – Avioane elvetiene zboara peste Baltica, lînga avioanele de
vînatoare ale OTAN-ului.
Nu, OTAN-ul, devenit o alianta ofensiva, nu asigura securitatea
noastra. Sa pariem pe Organizatia pentru securitate si cooperarea în Europa
(OSCE), sa dialogam cu Rusia, si sa punem în mers articolele 46 si 47 ale
Cartei ONU, care stipuleaza un comitet major lînga Consiliul de securitate.
Gabriel
Galice, Presedintele Institutului international de cercetari pentru pace de la
Geneva (GIPRI), autorul a «Lettres helvètes 2010–2014»
Daniele
Ganser, istoric si irenolog, autoarea a «Les armées secrètes de l’OTAN» si
«Illegale Kriege – Wie die NATO-Länder die UNO sabotieren»
Hans
von Sponeck, vechiul Secretar general adjunct la ONU
3 Ganser, Daniele. Illegale
Kriege – Wie die Nato-Länder die Uno sabotieren. Zurich 2017, p. 28
Articolele 46 si 47 ale Cartei Natiunilor Unite
Articolul 46
Planurile
pentru utilizarea fortei armate sunt stabilite de Consiliul de securitate cu
ajutorul Comitetului statului-major.
Articolul 47
1.
Este stabilit un Comitet de stat-major însarcinat
de a sfatui si de a asista Consiliul de securitate în tot ceea ce se refera la
mijloacele de ordin militar necesare
Consiliului pentru a mentine pacea si securitatea internationala, folosirea si
comandarea fortelor puse la dispozitia lui, reglementarea armamentelor si
dezarmarea eventuala.
2.
Comitetul Statului-major se compune din sefii
statului-major, din membrii permanenti ai Consiliului de securitate, sau
din reprezentantii lor. El invita orice
Membru al Natiunilor Unite care nu este reprezentat în Comitet într-un mod
permanent, sa se asocieze lui, atunci cînd participarea acestui Membru la
lucrarile sale este necesara pentru buna executare a sarcinilor sale.
3.
Comitetul statului-major este responsabil,
sub autoritatea Consiliului de securitate, de directia strategica a tuturor
fortelor armate puse la dispozitia Consiliului. Chestiunile relative la
comandarea acestor forte vor fi reglementate ulterior.
4.
Sub-comitete
regionale ale Comitetului statului-major pot fi stabilite de el, cu autorizatia
Consiliului de securitate si dupa consultarea organismelor regionale relevante.
No comments:
Post a Comment